Secretarul de stat al Ministerului Agriculturii, Vasile Șarban, a declarat pentru Agroexpert că Moldova trebuie să-și asigure piața internă cu propria producție de roșii. „Trebuie să avem propria producție care să asigure necesarul intern. Pentru a dezvolta acest sector, avem nevoie de surse de apă, îngrășăminte accesibile, produse fitosanitare și semințe. În ceea ce privește exportul, trebuie fie să avem cooperative de mici producători, fie mari producători care să poată asigura volumele necesare”, a explicat oficialul, citat de mybisiness.md.Fostul ministru al Economiei, Dumitru Alaiba, a subliniat anterior că exportul de roșii pe piața europeană este un început promițător. „Da, 22,3 tone este o cifră modestă, dar este doar începutul. Așa s-a întâmplat și cu cireșele: de la 38 de tone în 2019, la 1.800 de tone în 2024, o creștere de 48 de ori”, a declarat acesta.Vasile Șarban a precizat că exportul s-a realizat datorită unui singur agent economic și că speră ca acest volum să crească în viitor, în timp ce importurile să scadă. „Importăm o cantitate mare de roșii, mai ales în afara sezonului. Costul de producție al roșiilor moldovenești este mai mare decât cel al celor turcești, din cauza cheltuielilor cu energia, care ridică prețul final cu 30%”, a explicat Șarban.Directorul executiv al Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Legume, Nicolae Negară, a declarat că, deocamdată, Moldova își poate asigura aproape în totalitate doar producția de legume rădăcinoase (sfeclă, ceapă, morcov). „Câțiva producători exportă în România și Ucraina, iar în viitor ar putea accesa și alte piețe europene. Însă situația este mai dificilă în cazul legumelor proaspete”, a explicat el.Negară a menționat că transportul legumelor proaspete necesită tehnologii speciale. „Roșiile din Turcia, de exemplu, sunt recoltate verzi, transportate în camioane speciale unde sunt create condiții optime, iar pe drum se coc. Astfel, ajung în Moldova arătând coapte”, a spus expertul.În prezent, Moldova importă roșii și castraveți din zece țări, chiar și în sezon. „Aceasta arată că producătorii locali nu pot satisface în totalitate cererea internă. În multe sate unde există acces la apă, producătorii nu sunt înregistrați, cultivă pe loturi mici și vând neoficial. Pentru a exporta și a colabora cu rețelele mari de comerț, este nevoie de volume constante și de stabilitate în livrări”, a explicat Negară.Un alt obstacol major este accesul la apă. „Cei care nu sunt aproape de Nistru au dificultăți în obținerea apei de calitate. Permisele pentru irigare sunt greu de obținut, iar proprietarii lacurilor nu sunt întotdeauna dispuși să permită accesul la apă”, a concluzionat expertul.Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.
